Cine a "omorât" navigatorul?

Acolo unde există o echipă, întotdeauna unul se va bucura de aprecierea tuturor şi celălalt va fi uitat sau dat la o parte, deşi munca navigatorului este aproape la fel de importantă ca a pilotului.

Totul a demarat de la începutul anului când au ieşit la iveală tot felul de bazaconii, că ăla va merge cu nu ştiu cine, că un altul şi-a pus pirostriile şi s-a "lgodit" cu altă maşina, obţinând un preţ bunicel pe cealaltă, că ultimul dar nu cel din urmă nu a reuşit să atragă suficienţi sponsori astfel încât să apară la start cu ceilalţi.

Aşa a pornit de altfel şi discuţia cu Sebastian Itu, care alaturi de Bogdan Marişca alcătuiesc cel mai longeviv cuplu al istoriei raliurlor din România. Deşi la drum, handbalistul Sebastian Itu, a plecat cu gândul de a fi pilot, după ce a muncit şi a pregătit un model Dacia pentru Campionatul National de Raliuri, gândurile i s-au spulberat repede acesta afirmând într-un interviu din 2006: "Am debutat ca pilot într-o cursă la Piteşti în 1993, însă mi-am dat seama că în comparaţie cu alţi piloţi deja consacraţi, eram la un nivel nesatisfăcător".

Un an mai târziu la Piatra Neamţ, a devenit copilotul unui alt clujean, Horaţiu Savu şi după alţi 3 ani a venit propunerea neaşteptată de la Bogdan Marişca, cel care iniţial îl refuzase în ideea de a forma un cuplu într-o maşină de concurs. Invitaţia s-a dovedit de bun augur, acest cuplu rezistând condiţiilor de concurs din România de mai bine de 15 ani.

L-am întrebat pe Sebi ce se întâmplă cu ei, dacă e adevărat că este posibil să se producă o ruptură în ceea ce-i priveşte...mi-a răspuns calm şi apăsat: "Văcuţă ;)) suntem o familie, sunt naşul copiilor lui Bogdan, suntem mai mult decât işi închipuie oricine din ţara asta, nu va putea nimeni vreodată să rupă ceea ce am clădit în atâţia ani de muncă".

Când porţi o discuţie cu un om atât de matur, întrebările standard ale unui "interviu" sunt de prisos, totul decurge de la sine, toate răspunsurile vin fără a arunca idei şi concepţii care să fie confirmate sau infirmate. "Ste, am zeci de faze memorabile când totul s-a desfăşurat la limită, când Bogdan a venit din afara ţării, a dormit 2 ore şi s-a urcat în maşina de curse obţinând rezultate". "Am avut momente când înainte de o cursă nu am ştiut dacă luăm sau nu startul, am avut momente când maşina a mers mult inferior aşteptărilor noastre".

Cu toate astea "Deo" aşa cum îi spun prietenii, (nu de la vreun deodorant, ci de la Deo Seb Itu) se declară mulţumit de viaţa lui şi de prietenii pe care îi are, este mulţumit de realizările lui şi nu se dă în lături de la a spera că va veni clipa în care va alerga din nou alături de numele mari ale scenei WRC.

La întrebarea despre cum e Bogdan, răspunsul a fost pe măsura aşteptărilor: vulcanic, pasional, când e vorba de curse intră într-un fel de transă, este omul pe care oricine şi l-ar dori alături în masina de curse, este dedicat 100% şi un profesionist adevărat. Cu toate că nervii îi sunt încordaţi la maxim pentru că nu are controlul maşinii, Sebi se lasă pe mâna lui Bogdan  la fiecare cursă, bazându-se pe îndemânarea şi experienţa acestuia. Nu are rost să vă spun despre palmares şi despre reuşitele echipajului Marişca-Itu pentru că sunt pe "piaţa" curselor de înainte ca mulţi dintre noi să ştim ce înseamnă asta.

Chiar dacă ceea ce am scris eu astăzi aici se postează în 29.02.2012, totul are legătură cu 27.02.2012 ziua de naştere a lui Seb, era perfect să fie născut în data de 29.02, astfel ar fi acumulat un an odată la 4 ani şi toată lumea ar fi fost fericită, mai ales el, pentru că ne omoară cu glumele despre bătrâneţea lui ;)))

La mulţi ani Sebastian Itu!!!


"Săraca" zonă bogată

Ieri am fost la Bucureşti, m-am trezit cu noaptea în cap şi am tăiat-o înspre capitalicioasa ţării. Toate bune şi frumoase, un drum ok, nu foarte aglomerat, plecare la 6.20, sosire la 8.00 la Premium Auto, unde trebuia să mă arunc în aventura "Pipera". Zona rezidenţială de vis a smardoilor din buricul ţării, păi dacă asta înseamnă să o arzi gen şmecher natural, atunci nu mersi, prefer provincia.

64 de minute pe ceas pentru 10 km, "Porşane" peste "Porşane", tot felul de dudui la bordul unor maşini ameţitoare, fiecare îmbrăcată la ultima fiţă, cu unul, doi plozi de mână mergând înspre centrele de formare a viitorilor şmecheri. Mergeam 2 metri, ne opream, de ce?; păi pentru că ditamai S-ul întorcea în mijlocul drumului. Atunci când eşti oricum paralizat în trafic, ce mai contează un meltean care îţi taie faţa şi ţi se bagă în faţă...adică în creierul lui îmbâcsit, seara când îşi parchează drujba pe aleea cartierului rezidenţial unde îşi varsă băşinile, este mega greu să o parcheze cu botul spre ieşire, pentru ca atunci când Dorel îi deschide poarta complexului dimineaţa să nu mai paralizeze întreg traficul cu manevrele lui super potente pe ambele benzi.

Transportul în comun, la ce naiba să mai existe genul ăsta de locomoţie, când oricum nu te poţi baza pe orar, ce m-a dat pe spate a fost faptul că se împacă extraordinar de bine luxul cu mizeria, adică pe lângă cămăşi Armani şi costume de mii de euro, erau şi fraţii de etnie care arătau de parcă i-ar fi prins foamea în deplasare. Vuiau vidanjele pe străzi ca maşinile Smurd, ce-o fi băi nene în jungla asta urbană...am aflat mai pe seară că celebra zonă nu are canalizare ;))))) poftim???, îmi închipuiam doar că se cacă vârtos ăştia, nicidecum că ei de fapt fac la bazin...o Doamne, ce preţ are luxul...

Nelipsite erau sediile de bancă, păi eşti nebun, la ce bani se învârt acolo trebuie să ieşi în papuci şi şlipi dând buzna în bancă pentru a schimba 100 de euro. Trei sferturi din clădiri aveau însemnele firmelor de pază, aici veghează Ciuciu Guard, aici Caprese "sechiuriti", aici Digines...nu ştiu cum, oare ce păzesc ăştia...fosele septice din curţile "inginerilor"? acum se leagă şi însemnele de pe stâlpi cu forăm puţuri ;)))

Oai faină-i Pipera!!!

Bayer Leverkusen - Barcelona


Am mai zis eu că nemţii sunt o naţie de civilizaţi, dar sunt la fel de convins că numai amenzile usturătoare i-au făcut să fie aşa, nu că nu le-ar place să râgăie şi să se băşească la masă, sau că lor nu le place să se scormonească în nas şi să arunce chiştoace pe jos.


 Ora 20.45, ora Germaniei, în autobuzul în care ne purta şoferul Hanz, era o mare veselie, pe de-o parte pentru că la plecarea de la Hotel Barcelo, Iurgen chelul care a umplut paharele din 2 în 2 minute la masă, ne-a pus trei plase de bere să avem la noi până ajungem la stadion, iar pe de altă parte pentru că Adrian Guşoi, colegul de la Bucureşti o dăduse în bancuri porcoase de se cutremura autobuzul de râs.

Am întârziat vreo 10 minute la stadion, ploua mărunt şi o ţigancă româncă făcea comerţ cu fulare cu diverse echipe, în buza intrării. Am găsit sectorul după ce am dat o tură stadionului şi am urcat, la intrare o lumina orbitoare şi un gazon de plângeai, deşi plouase toată ziua. Toată lumea aşezată se uita calmă la meci, am urcat şi ne-am găsit rândul, voi vă puteţi închipui că locurile erau libere????; wtf cum vine asta...niciun muc de ţigară pe jos, nicio coajă de sămânţă neagră pe scaune...


Nici un meltenar care să muiască una din cele două echipe?, nici un meltean care sa urle ca un descreierat la arbitri, Doamne unde am nimerit...se bucurau la golurile de la Bayer, se bucurau la golurile de la Barca, oameni nebuni cu căpuţu', ne-am zis noi.


În pauză au ieşit 3 sferturi de pe stadion, au fumat şi baut bere toate cele 10 minute, liniştiţi, calmi, fără îmbulzeală , iar la fluierul de reluare al meciului erau la locurile lor cu toţii. A pierdut Bayer cu 3-1 dar asta nu a fost motiv de scandal, au ieşit în aceeaşi linişte  cântând şi scandând numele  echipei favorite. E clar, fără doar şi poate, a înebunit lupul.

Voiniceni, băieţii au cu ce



Aripile Germane

Iată-ne aşadar căţăraţi în "aripile germane"(German Wings), omologul german al ungurilor low cost de la Wizz. Am primit ameninţări că va fi închis DN1, fapt care ne-a făcut să plecăm cu noaptea în cap şi să constatăm că se circula în condiţii absolut normale, dar deh zicala cu ati minţit poporul cu televizorul, este perfect adevărată şi de această dată.


Am lăsat împreună cu prietenul Bărbat (omul care nu poate fi supărat niciodată) maşina la Casa Auto Bucureşti şi ne-a "aruncat" până la Băneasa un gospodar de la recepţie Mercedes. In "autogara Băneasa", zumzet mai ceva ca în bazar, unii veneau, alţii pecau, zbârnăiau roţile trolerelor de numa numa şi clar toţi aveau căşti în urechi.


Aşteptarea asta ne-a omorât, avionul a întârziat decolarea o jumătate de oră, pe Z l-au pus să se dezbrace, au trecut la bastonul detector de metale şi dupa ce i l-au plimbat prin toate zonele, ca să zic aşa, l-au dojenit pentru emblema metalică pe pe spatele blugilor.


Ora 16.13, ora noastră, avionul a început sa dea din aripi după ce o gospodină ne-a explicat în germană ce-i cu masca de oxigen şi ce-i cu centura. Bărbat a fost corupt, a dat-o-n sudoku cu Z...am tras o porţie de "Păsări furioase" dar m-am plictisit repede aşa că am dat iama în mâncarea şi băutura ăstora...Ştiţi ce e interesant?; că la aterizare nu a aplaudat nimeni cum am păţit la alte curse, or fi ei low cost dar sunt nemţi totuşi.


Revin cu amănunte de la meciul Barcelona - Bayer Leverkusen




S-a mai dus o voce


Sunt de părere că fiecare dintre noi avem un talent, fiecare dintre noi e bun la ceva, singura problemă a acelui ceva este descoperirea şi întreţinerea lui cu orice preţ.

Oare gustul "puterii" şi al tuturor ochilor îndreptaţi către tine să fie atât de greu de suportat, astfel încât să te doboare în aşa hal încât să te îndopi cu medicamente si droguri, doar pentru a avea senzaţia că aşa îţi este mai bine?; sau acest gust -vile, maşini, iahturi, petreceri şi o viaţă de puf nu mai este de ajuns şi atunci eşti provocat să încerci lucruri noi, care să îţi şi ne arate că eşti o fiinţă atât de slabă, care-şi găseşte aparenta linişte în sedative şi coca.
Sunt atât de multe exemple...
foto europafm.ro

9 Februarie - căderea tiranului

36 de zile au fost necesare pentru a putea dezactiva cele două abonamente pe care le aveam la operatorul de telefonie mobilă ORANGE. Nu vreţi să ştiţi de câte ori am sunat şi nici de câte ori am fost amânat.

Totul a culminat ieri când după o altă amânare de 3 zile a trebuit să sun din nou eu, pentru că domnul Pocăraş, delegatul pe probleme de abonamente ale lui je, nu a avut bunul simţ să facă un amărât de apel, putea să îmi dea beep şi îl sunam eu înapoi, dacă nu avea suficient credit...

Dimineaţă cu noaptea în cap am ajuns în faţă la Store şi am intrat, la ora 9 fără erau deja câţiva babalâci înăuntru, unul chiar îşi încheia un abonament de date şi îşi măsura geanta pe care o primise dacă se potriveşte laptopului proaspăt achiziţionat.
La coada organizată erau alţi 2 oligofreni îmbujoraţi de aburii alcoolului, unu' vroia să ştie cum să treacă o cartelă pe abonament, iar celălalt venise cu telefonul fiicei care nu mai avea semnal...nu a durat mult, maxim 20 de minute până i-a rezolvat gospodina de la recepţie, într-un final venidu-mi şi mie rândul.

Noi nu putem face nimic de aici în afară de a semnala superiorilor colegului meu care nu vă sună...Bingo, nu sunt genul care să te bage la înaintare dar găozarul ăsta(metaforic vorbind) chiar merita aşa ceva. Am primit de la diva îmbrăcată în laibar cu bumbi portocalii asigurări că în 15 minute voi sunat de cel supranumit dezactivatorul...

Telefon pe dracu' n-a sunat nici Pooolea Spătaru, am sunat eu din nou după o oră. Deja mă cunosc cele de la cască, vaiiiii, nu v-a sunat nimeni???? NUUUUUUU, acum încerc să vă fac legătura...după 3 minute de lălăială, revine duduia şi îmi spune că în maxim 30 de minute voi fi sunat, că a vorbit cu superiorul "ocupatului". Nu a sunat nimeni nici după o oră, aşa că am revenit tot eu, prostul care le-a plătit atâta timp abonamentul fără o zi de întârziere... În timp ce aşteptam să îmi dea muta, pe bou la telefon, sună celălalt...bună ziua, sunt Pocăraş...de ce nu mai vreţi să continuaţi cu noi?; pentru că nu vă mai suport...nici nu mă lăsa să vorbesc animalu'...că îmi oferă, că îmi face, că e ieftin, că e păcat. Am urlat la el să se oprească!!! vreau să îmi treci ambele abonamente pe prepay. Vă mai pot fi şi cu altceva de folos???...nu mulţumesc şi i-am închis în mufă.



Debut sângeros la Raliul Suediei!!!


Supărată de evenimentele produse odată cu debutul Raliului Suediei(lipsa transmisiilor de la faţa locului), Vaca recurge la metode extreme. După nenumărate ameninţări la adresa renului reprezentat al nordicilor, după ce s-a legat în lanţ şi a ameninţat să nu mai părăsească grajdul niciodată, în cele din urmă cornuta a trecut la fapte, mutilând trupul osos al reprezentantului nordicilor.


Când poliţia a intervenit, renul zăcea într-o baltă de sânge, era complet dezbrăcat iar portofelul şi actele lipseau cu desăvârşire, Singura dovadă care a dus la prinderea vacii a fost faptul că Ren, a scris cu sânge pe zăpada afânată trei litere: "muu".


Organele legii au căutat mai bine de 4 minute şi 1km până să găsească autoarea crimei, ostenită fiind, asasina îşi făcea siesta tolănită într-un saivan părăsit. Încătuşată şi târâtă la secţie, aceasta a declarat că de vină a fost Renul care a ademenit-o, oferindui trifoi proaspăt...
În Suedia au fost declarate 3 zile de doliu naţional, iar fânul a fost coborât în bernă. La acest moment existând încă dubii că raliul se va desfăşura în condiţii de maximă securitate.



Bancul zilei - Cădere frumoasă


·         Iubita mea a venit beata acasa noaptea trecută.
·         "Ai chef de ceva “acţiune”, poate jucam un joc rol ceva kinky?" ma intreaba ea, si-mi face cu ochiul.
·          
·         "Nu chiar", zic eu…
·          
·         "Oh, haide", a spus ea. "Putem juca orice scena, din orice film vrei tu iubitule" l
·          
·         Atunci m-am dus spre ea zambind pervers .Si-a schimbat brusc expresia fetzei, a realizat ca a gresit, insa era prea tarziu… Daca mai devreme se citea dorinta in ochii ei, acum era doar teroare… Aşa ca am strigat, "THIS ... IS ... SPARTA!" şi am impins-o cu piciorul în jos pe scări.

Mă doare-n cod


Vorbesc strict de oraşul nostru şi nu de alţi bătuţi de soartă de pe meleaguri mioritice. Atâta ne-au mai ameninţat cu coduri încât mă doare părul. Nu s-a întâmplat nimic prieteni, a picurat câteva ore, au fost 6-7 grade şi toată zăpada s-a înmuiat şi scurs înspre cele 5 ochiuri ale capacului de canal din faţa casei.
Normal că mărimea bălţilor a excitat meltenii care au trecut ca nebunii şi au stropit tot ce le-a ieşit în cale, dar deh…face parte din peisaj, face parte din gibonăreala zilnică.

Să vă scriu totuşi despre sport, în ultimele zile Eurosport s-a gâlcevit la FIA cu privire la drepturile de televiziune în ceea ce priveşte WRC. Nu s-a ajuns la nici un consens, fapt care va duce cel puţin în România la un somn liniştit, oricum orele de transmitere a rezumatelor de la monte Carlo fiind de-a dreptul hilare.
Am citit că Al-Attiyah va concura începând cu Suedia la bordul unui Citroen DS3, mă bucur pentru el dar vreau să îl avertizez că încă nu s-a fabricat maşina care să-i reziste, omul încearcă…nu ar fi mare mirarea ca la începutul sezonului viitor să îl vedem la pupitrul unui Mini.

Revenind pe meleaguri autohtone, mi-am adus aminte de o discuţie avută cu Costi Stratnic, (Straşnic aşa cum îmi place mie să-i zic) în care îmi spunea că este din ce în ce mai încântat de rally, lucru care mă face să mă gândesc că în viitorul nu tocmai îndepărtat, la startul probelor din CNR să apară un nou echipaj.

A căzut Boc din funcţie, OMG…normal ca trebuia să fie închisă gura românilor într-un fel, a mai fost el revocat din funcţie şi remontat. De data asta poate e definitiv, va daţi seama ce aroganţă ar fi să o pună chelu’ pe madam Udrea în fruntea guvernului şi să apară nişte finanţări ale unor piloţi autohtoni???, e clar, după ce ca nu am scris nimic coerent, mai am şi halucinaţii. Vă urez o săptămână altfel…

ORANGE, futezătorul de nervi!!!

Dacă mă enervează ceva, atunci mă enervează teribil să fiu legat contractual de cineva, aşa se face că după ce mi-am ispăşit condamnarea de 24 de luni cu executare la Orange, nu mai pot cu ei şi vreau să scap cu orice preţ.

Totul a început în 5 ianuarie când am sunat la 4 şi 2 de 1 să le spun că vreau să renunţez la serviciile lor. O dudue, mi-a raspuns scurt şi la obiect că în termen de 15 zile lucrătoare voi fi contactat de un gospodar de la departamentul rezilieri şi cu asta basta. Cum zilele treceau şi nerăbdarea mea devenea tot mai accentuată, am revenit eu cu un telefon, înainte de cele 15 zile decât lucrătoare. M-a liniştit o altă madamă ca voi fi sunat...

Canci, după 17 zile lucrătoare nu mă apelase nimeni, ziceai că îmi număr zilele până la menstruaţie. Sun din nou, răspunde de data aceasta o acritură care se ofuschează niţel şi care îmi dă legătura la departamentul cu pricina, ascult la infinit melodia vieţii de pe fundal şi într-un târziu apelul se reiniţiază de la acritură; nu răspunde nimeni, reveniţi în alte 5 zile lucrătoare...zii să-ţi pută patul!!!

Alte 5 zile, calvarul continua, această menstruaţie de încheiere de abonament nu îmi dădea pace. Ieri s-a împlinit sorocul şi am revenit la ei. O altă dudue, o altă legătură...şi şoc, un gospodar de la dezactivări. Dumnezeu există şi nu are cartelă Orange, mi-am zis în gând.

Atâta m-o ameţit ăla că îmi venea să sudui, că nu îmi poate dezactiva abonamentele, că e păcat, că sunt de 108 ani în reţea, că vrăji de vânzător, de parcă eu eram călugăr. Mi-o zis măgarul că există riscul să nu poată trece pe prepay că bla bla, că bla bla... am cedat ispitei şi mi-am prelungit unul din numere pe încă un an...prost mai sunt...

Dimineaţă în baie mi-a venit ideea să îl dezactivez totuşi şi pe al doilea...am sunat iar, gospodina era la muncă ...mi-a dat termen de 3 zile în care mă va suna lăbarul îmbârligăcios din nou. Deja mă pregătesc să mă cert cu el, se pare că mai nou am un ţel din a mă certa cu oamenii... Aşadar ne auzim Miercuri ;) cât poate să mai dureze oare închiderea asta?

Covri Cow - Poveşti cu Vaca




Bancul zilei - Insomnia


Doctorul catre pacient:
- Cum sunt noile supozitoare pentru insomnie?
- Remarcabile, d-le doctor, nici nu apuc sa scot degetul!