Haine fercheşe, miros îmbietor de naftalină, asta face omul când vrea să îi arate lui D-zeu că merge la Biserică de dragul Lui, sau poate vrea să arate celorlalţi că e îmbrăcat la 4 ace şi că are cu ce. Niciodată nu am înţeles asta...mergi la Biserică pentru că îţi e frică de Dumnezeu, mergi acolo sperând că deşi ai fost un bou întreaga săptămână cineva îşi va face vreme să te asculte şi să îţi ierte greşelile.
Totul e o frică, fiecare merge în locurile închinate Lui, pentru a face un schimb în avantajul său, te rog Doamne să mă ierţi, te rog Doamne să îmi dai, te rog să mă ajuţi, te rog să ai grijă, ce ofer la schimb, păi rugăminţile astea par de ajuns... oare de ce nu ne putem ajuta singuri, de ce nu mergem la Biserică pentru că aşa simţim...să mergem fără să cerşim nimic, să mergem împăcaţi cu sine, fără ca vârsta să ne oblige să o facem, toată viaţa am ars-o aiurea şi la bătrâneţe îmi pun geaca de piele şi mă duc să mă căiesc.
Şi-a închipuit vreodată cineva, că doar purtând o altfel de cămaşă, alt pantalon şi cine ştie ce geantă, Dumnezeu îl va privi altfel?, şi-a închipuit cineva că mergând Duminică de Duminică la biserică, Dumnezeu are obligaţia morală să asculte şi să facă aşa cum vrea cineva, mi se par nişte greşeli flagrante...
Am avut un trainer, Bogdan Comanescu, pe numele său, mare om...domeniul nu e acelasi...dar ne-a întrebat odată: -aveţi acasă un costum cu care mergeţi la nunţi?, Da!!!, a răspuns toată lumea super mândră de vorbele spuse. Greşit, a spus Bogdan, acel costum trebuie să îl purtaţi zilnic, abia atunci o să fiţi nişte profesionişti adevăraţi. Cred că vorba asta se poate aplica şi aici, abia atunci când haina cea mai bună va fi zi de zi pe noi, abia atunci vom înţelege că suntem ceea ce vrem să fim şi că primim exact ceea ce merităm.
Ce am vrut să spun cu toate astea?; nici eu nu ştiu.
