Nu am să încep cu plecarea pentru că e tristă, am să vă scriu despre final…Hotel Turist , probabil un vis de hotel dacă restaurantul a fost exemplar. După mai bine de jumătate de oră de gură cască a apărut un ospătar cu ochii saşii, (o să îl intitulez Arpad, să ne fie mai uşoară exprimarea) care ne-a explicat într-o română deranjată la stomac că nu putem mânca la ei dacă nu avem tichete…după mai multe insistenţe şi cedări nervoase din partea unora, s-a îndurat de noi o gospodină să-l mâne pe nebun după un bol de ciorbă de verişoare şi o ceafă de porc, cu un superb piure de fulgi.
Decernarea cupelor a avut loc cu 2 ore mai târziu decât fusese planificat, dar au fost nostime discursul primarului şi al patronului hotelului, totul find decodat în cele 2 limbi de circulaţie românească. Premiile au fost împărţite pentru toate categoriile pe un podium imaginar, dar chiar şi aşa Gergo Szabo a fost cel mai înalt, la propriu şi la figurat. Locul 2 Vali Porcişteanu şi Gabi Lazăr, iar pe 3 Marco Tempestini.
Probele s-au desfăşurat într-un mare fel, sau noi am fost toatal dezorganizaţi, pe PS2 eram a doua maşină la start, Vali era aproape gata de plecare şi noi ca nişte plăcinte aşteptam să intrăm pe probă, în spatele nostru Giri era încins şi el şi gata de plecare, proba 4 la fel …drumul era închis de o jumătate de oră şi noi încercam să forţăm bariera ;))
Din cei înscrişi, au venit mult mai puţini sau asta a fost impresia mea, însă calitatea drumului a făcut ca proba numărul 5, să fie o veritabilă coloană tipică DN1, sau o coborâre la VTM, am vorbit cu Stratnic şi zicea că pe fiecare probă a fost câte unul care s-a învârtit şi a stricat “meciul”. Câţiva băieţi de la coastă au fost şi ei prezenţi, precum şi invitaţii din Ungaria, care au fost şi anu trecut
Temperaturile au oscilat uşor, de la -18 la -3 grade, iar soarele ne-a bucurat toată ziua cu prezenţa. Probele au fost amenajate gen ulicioară, astfel încât abandonul oricărui concurent a însemnat pierderea probei…
Pe probe nu era nimeni în afara spectatorilor, iar informaţiile despre plecări, sosiri, regrupări şi service au fost nule. Noroc că fiecare a avut câte-un încălzitor, ca altfel nu ştiu ce ne făceam.
Bine per’ total, se putea şi mai bine, dar să gândim totuşi optimist…Să nu uităm că la plecarea de la Braşov pe aliniamentul de după podul spre Întorsură, pilotul nostru Andrei, a rămas fără permis, pentru o depăşire neinspirată pe linie continuă, urmează o luna de relaxare.


